Poveștile despre renaștere, recuperare și drum parcurs mai departe sunt cele mai frumoase. Există speranță în fiecare ruină, lucru părăsit, în orice drum ce și-a pierdut pentru o vreme sensul. Astăzi poți fi un palat grandios, iar mâine un depozit de obiecte vechi. Astăzi o grădină superb îngrijită, iar mâine un colț sălbatic de lume. Lucrurile, locurile, oamenii pot fi, în timpuri și povești diferite, atât splendoare, cât și pustiu. Însă ruina are frumusețea ei, păstrând urma a ceea ce a fost cândva și mai mult decât atât, pentru că poate redeveni, oricând, ceva și mai frumos.
Așa am simțit pășind în Conacul Apafi din Mălâncrav. Zi rece, ploioasă de octombrie. Un conac vechi, văzut până atunci doar din exterior. Acum, prima oară când ne vom cunoaște cu adevărat. În interior am pătruns timid în altă lume. Una elegantă, diferită, cumva îndepărtată de ce știm. La tot pasul urmele trecutului. Cărți, obiecte vechi, mobilier splendid, un aer aristocrat și în același timp cald, primitor. O bibliotecă superbă și o bucătărie ca acasă.
Poveste despre renastere
Conacul Apafi sau Apafi Manor are o poveste de viață și una de moarte. Însă mai mult decât atât, este o poveste despre renaștere.
Frumosul conac a aparținut încă din secolul al XVIII-lea familiei nobiliare Apafi. Neavând moștenitori, conacul a fost preluat de familiile nobile Bethlen-Haller. Sătenii din Mălâncrav încă vorbesc însă despre faptul că proprietatea a fost pierdută în urma unui joc de cărți. De-a lungul timpului, conacul și-a schimbat forma, fiind renovat de mai multe ori. În 1920 a fost transferat comunității săsești, apoi transformat în cămin cultural, ulterior confiscat de comuniști în anul 1949, devenind în final adăpost pentru animale și ajungând ruină.
Arhitecți germani au readus conacul la aspectul său original din secolul al XVIII-lea, iar un designer britanic s-a ocupat de amenajarea interioară, țesăturile, dantela, piesele de mobilier fiind de origine locală.
Apafi Manor aparține începând cu anul 2000 Fundației Mihai Eminescu Trust, organizație nonprofit, cu 20 de ani de experiență în conservarea patrimoniului și în refacerea satelor din Transilvania și Maramureș. Experience Transylvania este de altfel proiectul-inițiativă al Fundației, pentru dezvoltarea turismului cultural, având o rețea de peste 20 de case de oaspeți tradiționale în administrare, în sate precum: Mălâncrav, Florești, Richiș, Biertan, Alma Vii, Viscri, Criț sau Breb.
Un scurt tur de conac este esențial pentru a intra în atmosfera locului: biblioteca elegantă, cu sute de cărți, unele foarte vechi, picturi și mobilier ale acelor vremuri. Apoi cele cinci dormitoare, organizate simplu, dar elegant și subtil. Am ales unul din dormitoarele de la parter, cu ferestre înalte, vechi, prin care ploaia și natura de afară se descopereau superb, în fiecare dimineață.
În spatele conacului, chiar la câțiva pași de frumoasa clădire, se află Biserica Fortificată din Mălâncrav, o construcție-poveste, așa cum sunt și oamenii frumoși ai locului care ne ghidează înăuntru. „Am rămas puțini și încercăm, cât putem de mult, să ducem istoria și vorba mai departe”, îmi spune doamna ce ne este ghid, de origine săsească. După ce ne povestește cu pasiune, bucurie simplă și mult entuziasm despre biserica cu picturi gotice, construită în secolul al XIV- lea, îmi mărturisește dezamăgită cum nu își poate convinge fiul să își mobilize autentic camera, cu obiecte și culori tradiționale, în detrimentul preferințelor lui moderne. Ne amuzăm pe seama conflictelor între generații și gusturi dar în același timp ne gândim amar cum ceva, în noi și în afara noastră, se pierde chiar acum. Ne trezește din melancolie un alt localnic în vârstă care se ocupă cu administrarea bisericii, cântându-ne minunat la orgă. Un adevărat dar neașteptat. Ne bucurăm din inimă și pare deja un semn de prietenie. Ulterior stăm de vorbă cu el, la o cafea în Apafi Manor. Nu vorbește perfect română și chiar dacă la începutul întâlnirii noastre a părut sceptic, acum nu încetează din a ne privi, într-un fel frumos, respectuos, admirativ, plin de speranță. Ne-am împrietenit, am povestit și am promis că ne vom reîntoarce pentru a-l găsi acolo.
Așadar momentele petrecute în conac, pășind apoi de-a lungul micului parc verde, poveștile spuse de oameni așa cum rar mai găsești, biserica săsească drept dovadă a trecerii secolelor, poate nu în zadar, peste noi.
Masa a fost un adevărat festin în bucătăria ce îmbină atât de frumos stilul vechi și rustic cu elemente moderne: o masă lungă, cu oaspeți înfometați și fermecați de loc, o bucătăreasă desăvârșită care a avut grijă de fiecare dintre noi și mai ales de fiecare gust. Sarmale delicioase, varză pregătită întocmai ca acasă, produse locale, bucurie, poveste, stare de bine și în același timp liniște.
Mălâncrav este un frumos sat săsesc ce merită colindat agale, la pas. Începând cu Biserica Evanghelică cu o pictură murală aparte, reprezentând cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XVI-lea; apoi casele săsești vechi, frumoasele dealuri din jur și bineînțeles, de văzut, în liniște, întregul ansamblu de sate săsești din zonă: printre ele Cincu, Criș, Florești, Biertan, Richiș, de o mare frumusețe și însemnătate culturală și multiculturală.
Poveștile cu final fericit, mai ales atunci când sunt despre locuri, cultură și istorie, despre oameni și viețile lor, sunt cele mai frumoase povești. Am parasite Apafi Manor din bătrânul melancolic și tăcut Mălâncrav cu gustul dulce al speranței că unele locuri ale Transilvaniei vechi pot merge mai departe, în timp; dar și cu amărăciunea conștientizării faptului că se face prea puțin, prea încet și uneori mult prea târziu.
Conacul Apafi, trecut prin multe vieți, mâini și renașteri, și-a găsit astăzi liniștea în puterile oamenilor care restaurează și salvează o parte de țară. Se poate însă, din atât de multe alte direcții, mult mai mult. Pentru fiecare loc-ruină, pentru fiecare poveste nespusă și neajunsă la urechile noastre, pentru fiecare final fericit care ar putea fi.
Ne-am bucurat însă de ceea ce am trăit în momentul prezent la Apafi, încercând măcar pentru o clipă să uităm de toate aceste gânduri. Un octombrie ploios la fereastra de poveste a conacului, aerul proaspăt pe terasă, plimbarea în împrejurimi, senzația că ești acasă, la conac. Apafi ne-a sădit speranța și melancolia în suflet, în același timp.
REZERVĂ ACUM
Rezervă acum prin completarea și trimiterea formularului de mai jos. Solicitarea dumneavoastră va fi preluată și procesată în cel mai scurt timp.
